Masaj

 

Ce este masajul?

Masajul reprezintă un set de manevre de tip manual sau tehnic, prin care se.ia contact cu tegumentul pentru a stimula pielea și țesuturile adiacente, cu scopul determinării unor reacții vasculare, biochimice, de stimulare senzitivă și de.inducere de reacții de tip reflex în vecinătatea zonei de masaj sau la distanță. Scopul inducerii unor astfel.de reacții poate fi igienic, profilactic, terapeutic și/sau recuperator.

Cuvântul provine din franceză massage “fricțiunea.frământată”, care, la rândul său, provine de la cuvântul arăbesc “مس massa” care înseamnă “a atinge, a simți”.

Manevrele implică acționarea asupra corpului cu presiune – structurată, nestructurată, staționară sau în mișcare – tensiune, mișcare, vibrație, manual sau cu ajutorul unor ajutoare mecanice. Țesuturile vizate pot include mușchi, tendoane, ligamente, piele, articulații, sau alte țesuturi de tip.conjunctiv, ca de asemenea și vasele limfatice sau organele din sistemul gastrointestinal.

Masajul manual poate fi aplicat cu ajutorul mâinilor, a degetelor, coatelor, genunchilor, frunții și picioarelor. Există peste 80 de modalități de masaj recunoscute. Printre motivele cele mai des citate în justificarea introducerii masajului.ca terapie se află cererile clienților și eficacitatea clinică percepută.

În mediile profesionale, masajul implică așezarea clientului pe o.masă de masaj, așezarea acestuia pe un scaun de masaj sau întinderea acestuia pe o saltea sau pe podea. Subiectul supus masajului poate fi dezbrăcat complet sau parțial. Anumite părți ale corpului pot fi acoperite cu prosoape sau cearceafuri.

Istoria masajului de la origini până în prezent

masaj masoterapie

Cuvântul masaj a fost folosit prima dată cu sensul pe care îl cunoaștem astăzi (folosirea mâinilor pentru a manipula țesuturile moi) în prima parte a secolului XIX.

Cea mai veche mențiune a unor tehnici de masaj este regăsită într-un text medical chinez din anul 1800 î.e.n, ceea ce atestă vechimea, dar și importanța masajului în viața omenirii din cele mai vechi timpuri până în prezent. De altfel, masajul are un rol important în cultura și medicina chineză, alături de acupunctură și utilizarea diverselor tipuri de plante medicinale.

Atât în zona Asiei, cât și a Egiptului există.mențiuni ale masajului, iar în Grecia, Hipocrat, denumit și părintele medicinei, considera că orice medic de valoare trebuia să cunoască și tehnici terapeutice de masaj.

Chiar și Julius Caesar, un alt personaj istoric.important, s-a folosit de terapia prin masaj pentru a se trata de epilepsie.

Un moment semnificativ în istoria masajului a fost reprezentat de contribuțiile suedezului Pehr Heinrick Ling din 1813 – acesta a fost pionierul masajului suedez, iar pe baza tehnicilor dezvoltate de acesta au luat naștere majoritatea tipurilor de masaj terapeutic modern.

Începând cu secolul XX au apărut și studii.științifice care susțin beneficiile terapeutice ale masajului iar de atunci interesul oamenilor pentru îmbunătățirea stării generale de sănătate, dar și de relaxare.nu a făcut decât să crească. Astfel, astăzi.remarcăm o preocupare din ce în ce mai mare pentru terapii complementare, masajul ocupând un rol central.

Efectele masajului

masaj la domiciliu masoterapie

Asupra pielii masaj

asuplizare, creşterea pragului sensibilităţii cutanate, influenţarea substanţei fundamentale şi a fibrelor elastice;

facilitarea secreţiei glandelor sudoripare cu creşterea secreţiei lor, favorizarea penetraţiei substanţelor grase;

vasodilataţie activă cu creşterea vitezei de circulaţie, ceea ce determină menţinerea echilibrului dintre circulaţia profundă şi superficială, creşterea schimburilor nutritive;

creşterea pragului de recepţie al terminaţiilor nervoase cu analgezie;

descuamarea pielii şi creşterea celulelor tinere;

prin mecanism reflex, ce influenţează circulaţia şi metabolismul, contribuie la termoreglare;

creşte schimburile respiratorii la nivelul pielii, ceea ce contribuie la menţinerea igienei acesteia;

influenţează organele profunde prin intermediul zonelor reflexe Head;

Asupra ţesutului conjunctiv (ţesutului celular subcutanat)

reface elasticitatea şi supleţea, ceea ce determină favorizarea mişcărilor corpului, dezvoltarea tonusului şi rezistenţei elementelor cu rol de fixare şi protecţie a organelor interne;

favorizează schimburile nutritive prin creşterea aportului de sânge, cu evacuarea mai eficientă a reziduurilor;

contribuie la resorbţia şi scăderea depozitelor de grăsime în cazul prezenţei obezităţii;

are influenţe reflexe asupra: circulaţiei sângelui şi limfei, schimburilor metabolice şi excreţiei, funcţiilor hormonale şi reacţiilor neurovegetative, organelor profunde prin intermediul zonelor reflexe Dicke.

Asupra elementelor aparatuiui locomotor

1. Asupra muşchilor:

creşte performanţa musculară prin creşterea conductibilitătii, a excitabilităţii şi a contractibilităţii, prin creşterea elasticităţii muşchilor;

accelerează refacerea muşchiului obosit prin creşterea schimburilor vasculare cu aport de substanţe nutritive proaspete şi îndepărtarea reziduurilor;

creşte rezistenţa musculară la efort prin hiperemie;

creşte viteza de refacere după traumatisme, atrofii;

creşte sau scade tonusul şi excitabilitatea, în funcţie de tehnică;

2. Asupra tendoanelor şi tecilor tendinoase, fasciilor, aponevrozelor:

creşterea supleţei şi consistenţei;

activarea circulaţiei locale;

combaterea stazei sanguine şi limfatice;

stimularea proprioceptorilor.

Asupra circulaţiei sângelui şi limfei

la nivelul circulaţiei venoase – creşte viteza de circulaţie şi uşor presiunea venoasă şi susţine valvulele venoase;

circulaţia limfatică este intensificată de aproximativ 25 de ori;

la nivelul circulaţiei capilare există efecte pasive (indirecte) şi active (directe) cu stimularea vasomotricităţii (deschiderea capilarelor închise), prin mecanisme mecanice, neurale şi prin eliberarea de mediatori chimici;

circulaţia arteriolară suferă un proces de adaptare secundar modificărilor de la punctele anterioare, existând şi un efect direct mecanic, ambele determinând creşterea fluxului sanguin;

munca inimii este astfel uşurată existând un efect de “digitalizare”;

valorile tensionale pot fi controlate în funcţie de necesităţi (scad la masajul relaxant şi cresc la cel excitant);

se constată şi modificarea compoziţiei sanguine – creşte numărul de hematii şi leucocite şi cantitatea de hemoglobină;

astfel se realizează mobilizarea masei sanguine, activarea volumelor sanguine periferice stagnante, accelerarea circulaţiei sanguine şi vasodilataţie capilară, drenaj şi resorbţie cu ameliorarea secundară a troficităţii celulare.

Asupra sistemuiui nervos

la nivel local se produce un reflex de axon cu vasodilataţie secundară;

apar reflexe segmentare (prin interesarea segmentului medular şi a arcurilor reflexe) la care se asociază efectul reflex nesegmentar realizat prin acţiunea asupra zonelor Head (cutanate), Dicke (ţesut celular subcutanat), McKenzie (musculare) şi astfel sunt influenţate viscerele;

prin mecanism suprasegmentar de transmisie la nivel subcortical şi cortical apar efecte sedativ-relaxante şi chiar hipnotice.

Asupra ţesutului şi organelor profunde

prin masajul peretelui abdominal apar efecte directe mecanice cu reglarea secreţiei / excreţiei şi motilităţii viscerelor;

prin masaj reflex de toate tipurile apar în mod indirect aceleaşi efecte.

Efectele masajului general

se stimulează în sens reglator circulaţia, procesele endocrine, secreţiile endocrine, hematopoeza, procesele coagulării;

se intensifică schimburile nutritive cu creşterea temperaturii corpului;

se produce relaxarea, scăderea sensibilităţii, reducerea tonusului neuromuscular sau dimpotrivă creşterea acestora cu stimularea organismului, în funcţie de tehnica folosită.